Proiect: "Mănăstiri Basarabene"

În viitorul apropiat pe blogul de cultură ortodoxă http://www.culturaortodoxa.wordpress.com/ va fi actualizată rubrica "Pagini din istoria Mănăstirilor Basarabene". Articolele vor cuprinde aspecte istorice, culturale şi tradiţionale a vieţii monahale de pe teritoriul Basarabiei. Proiectul este unul de lungă durată şi are ca scop promovarea istoriei până la etapa actuală a monahismului din ţara noastră.

Monahismul basarabean îşi are origini foarte vechi. Mănăstirile Vărzăreşti, Orheiul-Vechi şi Căpriana atestă acest fapt. Treptat viaţa monahală ea amploare, unele mănăstiri devenind neîncăpătoare.

Mănăstirile de pe teritoriul Basarabiei se clasifică în trei categorii: mănăstirile de pe valea Nistrului şi a Răutului, mănăstirile din Centru Basarabiei şi mănăstirile de la sudul Basarabiei. Fiecare categorie are specificul ei.

Mănăstirle de pe valea Nistrului şi a Răutului sunt speciale prin faptul că majoritatea sunt rupestre. Locurile stâncoase favorabile refugiului au servit adăpost pentru creştini în timpul prigoanelor anticreştine. Majoritatea mănăstirilor din această categorie sunt rupestre.

Mănăstirlie din centru şi sudul Basarabiei sunt situate majoritatea în păduri, la locuri retrase. Unele din ele sunt amplasate în apropiere de localităţi precum mănăstirile Căpriana, Vărzăreşti, Hîncu etc., care sunt în medie printre cele mai vechi mănăstiri din Basarabia.

Istoria lor face parte din istoria poporului şi atestă rădăcinele de credinţă a strămoşilor noştri, de aceea este important să cunoaştem istoria acestor aşezeminte monahale şi măsura în care au contribuit la formarea culturală, intelectuală şi duhovnicească a poporului nostru.

Un poliţist i-a rupt crucea de la gît lui Sergiu Voloc

Pe lîngă alte orori pe care le-a îndurat actorul Sergiu Voloc în izolatorul Comisaruatului de Poliţie al Sectorului Centru din Chişinău, situat pe strada Tighina 6, a fost şi aceea de a-i fi jignită credinţa sa creştin ortodoxă.
După ce a fost arestat fără mandat şi nu i s-a dat dreptul la avocat, Sergiu Voloc a fost percheziţionat corporal şi i-au fost reţinute cureau, şireturile şi obiectele metalice, conform regulamentelor poliţiste. Numai că poliţistul însărcinat cu această misiune a dat dovadă de exces de zel cerîndu-i lui Voloc să-şi scoată şi crucea de la gît, care era prinsă cu o aţă simplă de bumbac. „Crucea nu o scot”, a zis Voloc, apărîndu-şi credinţa sa în Dumnezeu. „Şi dacă tu o să te gîtui cu dînsa?”, a replicat poliţistul. „Cum să mă gîtui cu crucea, domn poliţist, vă daţi seama ce vorbiţi?” „Tu o să ajungi la starea că o să vrei să te omori singur”, i-a zis poliţistul şi, înfigîndu-şi mîna în gîtul lui Voloc, i-a rupt sfînta cruce şi a aruncat-o pe masă alături de celelalte lucruri reţinute.
Cum să te omori cu o cruciţă de un centimetru legată cu o aţă de bumbac pe care poliţistul a rupt-o dintr-o smuncitură? Poate la mijloc e ura demonică a comuniştilor dintotdeauna faţă de cruce şi Cel răstignit pe ea?
Se pare că unii poliţişti moldoveni uită în ce ţară trăiesc. Ei nu ştiu că în Republica Moldova mărturisirea propriei credinţe este protejată de lege şi că purtarea sfintei cruci la gît este parte a credinţei ortodoxe. Iar dreptul la credinţă este respectat chiar şi în dedenţie. Cu siguranţă la pieptul de la care a supt acel poliţist era o cruce mică de felul celeia pe care a rupt-o de la gîtul lui Sergiu Voloc. Aceasta a uitat-o poliţistul. Dar parcă numai asta au uitat poliţiştii noştri? Ei au uitat că sînt oameni şi că nici un om nu este îndreptăţit să umilească un alt om, cu atît mai mult să-l bată, să-l tortureze şi chiar să-l omoare.
Halal de ţara în care oamenii au ajuns să se teamă mai tare de Voronin decît de Dumnezeu.

Articol preluat de pe situl: http://savatie.wordpress.com/

Tradiţie, valoare şi un loc 14 la EUROVIZION

Anul acesta la Eurovizion ne-a fost reprezentate tradiţiile şi valorile poporului nostru. Reprezentanta ţării noasrte – Nelly Ciobanu, s-a prezentat bine şi a arătat că are valoare. Dar rezultatul parcă nu o reprezintă. Trebuia ceva mai mult? Sigur că acum trebuie să înţelegem un lucru: ce a reprezentat Nelly la Eurovizion a fost frumos şi plăcut pentru noi – moldovenii, şi în aceeaşi măsură şi pentru poporul român. Atât. Mai multe pretenţii la rezultat nu trebuie să avem pentru că nu poate să înteleagă nimeni mai bine ca noi ce înseamnă “Hora din Moldova”. Europenilor le place muzica cât mai modernă şi care să îi reprezinte mai mult pe ei şi nu un popor. Ne putem mândri cu faptul că reprezentanta noastră a avut curajul să cânte în limba română, să tragă o horă la Moscova şi să fie apreciată de întreg poporul nostru de pretutindeni.

Presa din R. Moldova ne informează sau ne duce in eroare?

De opt ani cetăţenii R. Moldova nu mai au nici un drept în ţara lor. Nu au nici cel puţin dreptul de a fi informaţi corect. Presa este manipulată iar informaţia eronată. Este cunoscut faptul că - în general, presa poate conţine şi informaţii mai puţin reale dar în ţările dezvoltate acest lucru este rar întîlnit în timp ce la noi a devenit un fenomen. Chiar zilele astea am citit un comunicat de presă în cotidianul Flux semnat de un cunoscut de al meu şi întâplător la foarte puţin timp m-am întâlnit cu el. Întrebîndu-l câte ceva despre comunicatul semnat de el a strâns din umeri şi mi-a zis că nu stie nimic, iar la un moment dat a oftam zicând: "iar Cubreacov ăsta le scrie şi semnează cu numele meu". Şi când mă gândesc că acest ziar este atât de citit la noi mai ales de pensionari...şi că la sate cetăţenii au acces numai la postul de televiziune Moldova 1 şi NIT care de fapt sunt ca o sită ce cerne minciuna de adevăr iar la sfârşit cu amândouă mîinile ea din movila cu minciuni şi o împrăştie cetăţenilor. Ne aflăm în această situaţie de opt ani şi încă cel puţin patru ani îi avem garantaţi să continuăm în aceeaşi formă sau chiar şi mai rău decât atât.

Lucru cel mai jalnic este că deşi rolul presei este să informeze lumea cât mai obiectiv iată că în Republica Moldova ea amploare un alt fenomen şi anume cel de a induce în eroare populaţia prin intermediul presei. În această situaţie întrebarea vine de la sine: citim presa şi acceptăm să fim amăgiţi, sau renunţăm la citirea presei cu riscul de afi dezinformaţi dar în schimb pe poziţia proprie?

Personal sunt mereu în căutarea informaţiilor noi, dar de la un timp mi s-a făcut lihamite de atâta informaţie eronată, nu mai accesez pagini de internet, nu citesc ziare şi nu privesc posturile de televiziune decât numai cele care după o lungă perioadă de timp am ajuns la concluzia că conţin în mare parte realitatea.

Bineînţeles că gândurile expuse nu sunt altceva decât părerea mea, dacă am dreptate sau ba rămâne de văzut...

Unde suntem ca cultura?

Probabil multi sunt acei tineri sau virstnici care in viata lor au calatorit sau au avut ocazia sa cunoasca un alt nivel de cultura decat cel din tara noastra. Cam pe unde oare sa ne aflam? Sigur ca daca s-ar face investigatii in acest sesns ne-am plasa pe la sfarsitul listei daca nu chiar ultimii pe lista. De ce? Simplu, pentru ca suntem lipsiti de orice tinuta morala si cultura mai ales in randul tineretului. Un tineret care nu il intereseaza nimic altceva decat distractia la nebunie si ca daca vrea sa para ca ii cineva in societate trebuie sa fie cat ma smecher. Smecheria asta de care vrem sa dam dovada nu face altceva decat sa ne degradeze moral si cultural. E la moda sa intri in trolebuz sa stai cu fundul pe scaun si sa nu te ridici cand intra un varstnic ba chiar mai mult decat atat chiar iti dai si aere atunci cand cineva iti face observatie sa cedezi locul. Telefoane mobile cat mai performante si casti in urechi incat sa dai din cap si sa dai cu capul in cel mai mare stalp din oras...dar sa pari smecher.Oare cat de smecheri par acei parinti saracii care numai ei stiu ce viata duc peste hotare ca la sfarsit sa culeaga ce au semanat...Desigur nu ei sunt de vina ca avem o societate atat de destramata si cauzele sunt cu totul altele.Daca ar fi avut posibilitati de plasare in campul muncii si salarii decente in tara alt fel aratau lucrurile. Daca se ofereau mai multe locuri bugetare la institutiile de invatamant superior sigur ca nu se ajungea sa plece...si educatia copiilor era cu totul alta. Acum asta e...dar ce se poate face?Se poate schimba tineretul?Isi poate forma alte prioritati in viata? Sigur că se poate discuta şi acest aspect dat totuşi pare un lucru mai greu de realizat în aceste momente în care societatea noastră este dezmembrată din orice punct de vedere. Şi dacă e să punem întrebarea corect ar fi să ne întrebăm la ce nivel educaţional, moral şi cultural va ajunge genarţiile copiilor noştri dacă nici măcar noi - modelele lor, nu stăm mai bine la acest capitol.

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? Nimeni altul decat acelasi Andrei Turea pe care unii il stiti altii nu-l stiti. Pentru cei care nu ma cunosc, sunt nascut la 7 decembrie 1984 intr-o comuna numita Viisoara, Raionul Glodeni, un sat amplasat pe malul Prutului chiar linga rezervatia naturala Moara Doamneasca. Am crescut in familia lui Victor si a Lidiei Turea. El tamplar ea contabil...pe linga toate acestea amandoi erau buni crestini. La varsta de 5 ani raman orfan de tata. In anul 1991 pasesc pentru prima data pragul scolii iar in anul 2000 absolvesc Gimnaziul din satul natal. Imi continui studiile la Liceul Teoretic din Comuna Cuhnesti, Raionul Glodeni pe care il absolvesc in anul 2003 dupa care sunt admis la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Cluj-Napoca. In anul 2007 absolvesc cursurile facultatii mentionate dupa care mam inscris la masterat la Facultatea de Sociologie ;i Asistenta Socila din Bucuresti.Cam aceasta este mica mea activitate atat de viata cat si de studii.Mia placul de mic sportul in special fotbalul - tare mare bataie mai primeam de la mam din cauza lui, dar tot de mic am fost crescut in duh cestinesc lucru de care ma mandresc si ii sunt recunoscator mamei pentru ca chiar daca uneori ma obliga sa merg la biseica acum cand realizez importanta acestui lucru numi pare deloc rau. Despre frati? Mai am doi frati si o sora. De sora si fratele mai mare mă desparte o distanţă de 8 respectiv 9 ani iar decât fratele mai mic sunt mai mare cu 4 ani. Cu siguranta ca copilaria mia fost mai legata oarecum de fratele mai mic ca toate boacanele le faceam impreuna dar intodeauna am avut relatii stranse si cu fratele si sora mai mare ca numai ei stiu saracii cat neau tarait in spate cand eram mici. De un lucru sunt sigur si miau zis mai multi ca cand eram mic eram tare moftoros, nu ca acum nu as fi...Iata in mare parte cine sunt eu...un biet copil trecut prin multe...dar inca nu prin toate.